Veniturilor băncilor nu cresc, iar restructurarea bilanţurilor se apropie de sfârşit

Articol scris de Azaleea Cadinoiu, 12 iulie 2017

Dacă întoarcem puţin timpul, în 2008 infra­struc­tu­ra industriei bancare atingea apogeul, reţe­le­le teritoriale ajungând la un record de 6.552 de sucursale şi agenţii în care lucrau peste 71.600 de angajaţi, potrivit datelor BNR. După opt ani de la izbucnirea crizei eco­no­mi­ce au dispărut mai mult de o cin­cime dintre salariaţi şi circa un sfert din nu­mărul de su­cur­sale şi agenţii, adică 15.694 de salariaţi au ple­cat din sistem şi peste 1.600 de unităţi bancare s-au închis.

Costurile administrative ale băncilor, de la salariile angajaţilor până la chiriile pentru sediile unităţilor teritoriale, se regăsesc în dobânzile creditelor, care deşi au scăzut sunt peste dobânda de politică monetară.

 

Raportul de stabilitate financiară lansat de BNR indică faptul că ţările în care sistemul bancar prezintă riscuri puternice din cauza creditelor neperformante sunt: Grecia, Cipru, Italia, Austria, Franţa şi Olanda. Ţările au fost enumerate în funcţie de gradul de risc reprezentat în sistemul lor bancar pornind de la cel mai mare până la cel mai mic. Aceste ţări au sucursale sau subsidiare şi în România, problemele băncilor mamă putând crea prin contagiune necazuri şi băncilor din România.

Astfel, făcându-se bilanţul se constată faptul că aproximativ un sfert din numărul de unităţi bancare au dispărut în criză şi peste o cincime din numărul de salariaţi au ieşit din sistem.

Economia României creşte, dar fără să se baze­ze atât de mult pe creditare, ceea ce face ca ponderea sistemului bancar şi a creditării în PIB, indicatori folosiţi pentru a vedea cât este gradul de intermediere bancară, să scadă.

Restructurarea băncilor din Ro­mâ­nia după anii de criză se apropie de final, bilanţurile sunt curăţate în proporţie de 75% de creditele neperformante, profitul a revenit, dar mai mult din jocul provizioanelor decât din creşterea activităţii bancare.

Dacă piaţa de retail bancar şi-a mai revenit, susţinută de Prima Casă şi creditele de consum, câştigătorii fiind băncile mari cu multe sucursale, piaţa corporate continuă să fie extrem de dură, cu o creştere mai degrabă aproape de zero decât de câteva procente consistente. Creşterile de sold pe creditele cor­po­rate sunt anulate de rambursările com­paniilor, aşa că rezultatul arată o stagnare şi nicidecum o creştere.

Deşi economia merge peste aşteptări, creş­terea de peste 5% pe an nu este captată şi de bănci. În momentul de față există prea puţine oportunități de business, în spe­cial realizate de firmele româneşti, care să fie finanţate de bănci. Multinaţionalele se ba­zează pe banii de la centru, iar companiile ro­mâ­neşti fie produc prea mult cash pentru a avea nevoie de credite, în puţine cazuri, ce-i drept, fie sunt nebancabile, cu un risc ridicat care este acomodat mai greu de bănci.

În aceste condiţii, veniturile băncilor, din intermediere – credite minus depozite, din co­mi­sioane, din tranzacţionare sunt în scădere pen­tru că dobânzile sunt prea mici şi marjele sunt prea mici în zona cor­porate.