Adrian Marin ne vorbește despre Solvency II

  1. Ce se urmărește prin implementarea acestei directive?

Regimul “Solvabilitate I” a dovedit, de-a lungul timpului, deficiențe structurale, principala problemă fiind sensibilitatea redusă la risc.  

Regimul Solvabilitate II introduce pentru prima oară un cadru prudențial armonizat și solid pentru            firmele de asigurare din UE. Acest cadru este bazat pe profilul de risc al fiecărei companii de asigurare, cu scopul de a promova comparabilitatea, transparența și competivitatea.

  1. Cum impactează clientul Solvency 2?

Solvabilitate II este un pas înainte atât pentru piață, cât și pentru clienți, miza directivei fiind protecția clienților. Directiva europeană urmăreşte creşterea protecţiei clienților prin armonizarea reglementării şi supravegherii sectorului.

Directiva Solvabilitate II introduce o mai mare transparență a situațiilor financiare, ceea ce reprezintă un avantaj major pentru client, care va avea acces la mai multe date.

În plus, este introdusă cerința capitalului de solvabilitate care trebuie să ia în calcul toate riscurile măsurabile la care este expusă o companie de asigurare sau reasigurare. Exigențele mai mari în materie de capital se traduc într-un risc mult mai mic de faliment pentru compania de asigurări, așadar siguranță pentru client. Practic, asigurătorii trebuie să dețină capital suficient pentru a putea face fata unor posibile pierderi sau riscuri la un nivel de încredere de 99,5% pe un orizont de timp de un an. Exigențele mai mari în materie de capital vor duce la creșterea gradului de încredere al asiguraților în stabilitatea pieței de asigurări.

Legat de riscurile pe care trebuie să le ia în calcul companiile de asigurare și/sau reasigurare, Solvency II presupune un sistem eficace de management al riscurilor – cuprinde strategiile, procesele și procedurile de raportare necesare pentru a identifica, evalua, monitoriza, administra și raporta în mod continuu, atât la nivel individual, cât și la nivel agregat, riscurile la care sunt expuse sau la care ar putea fi expuse asigurătorii. Mai puține riscuri pentru asigurător înseamnă mai puține riscuri pentru client. Astfel va fi creată o piață de asigurări mai stabilă și mai predictibilă, cu mijloace eficiente de gestionare a situațiilor dificile.

  1. Care sunt provocările directivei Solvency 2?

Cerințele pentru industria de asigurări cresc din ce în ce mai mult. Pe de o parte, avem reguli mai stricte introduse pe piață de Directiva Solvabilitate II, pe de altă parte avem așteptarea clienților de a avea servicii de calitate la prețuri mici. Găsirea echilibrului între cerințele crescânde în materie de capital, reglementare, calitate și costuri juste pentru clienți reprezintă una dintre marile provocări ale Directivei Solvabilitate II.

  1. Ce aduce în plus directivei actul delegat (normele de aplicare)?

 Pe 10 octombrie 2014, Comisia Europeană a adoptat Actul Delegat care stabileste cerințe mai detaliate pentru întreprinderile de asigurare individuale, cât și pentru grupuri. Normele de aplicare acoperă, printre altele: evaluarea activelor și pasivelor, inclusiv așa-numitele “măsuri de garantare pe termen lung”; cum să se stabilească nivelul de capital pentru clasele de active în care un asigurător poate investi; eligibilitatea elementelor fondurilor proprii ale asigurătorilor pentru a acoperi cerințele de capital; modul în care ar trebui să fie gestionate și guvernate societățile de asigurare; cerințele de raportare și publicare, atât către autoritățile de supraveghere cât și către public; evaluările de echivalență ale regimurilor de solvabilitate din țări terțe; normele referitoare la grupurile de asigurare. Metodele simplificate și excepțiile se aplică, în unele cazuri, pentru a face mai ușoară implementarea Solvabilitate II pentru asigurători mai mici, în special.

  1. Cum contribuie normele de aplicare la o aplicare proportionala a directivei Solvency 2, în special pentru asigurătorii mici si medii?

Principiul proportionalității este un aspect important al Directivei Solvabilitate II care are în vedere natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii desfăşurate de societăţi. Astfel, actele delegate propun următoarele exemple de proporționalitate:

  • metode simplificate de calcul al provizioanelor tehnice;
  • metode simplificate de calcul al cerinței de capital;
  • excluderi de la utilizarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), în evaluarea activelor și pasivelor pentru întreprinderile care nu utilizează deja IFRS pentru situațiile lor financiare;
  • în ceea ce privește guvernanța, funcțiile-cheie pot fi cumulate, inclusiv funcția de audit intern, în anumite circumstanțe;
  • simplificari în ceea ce privește raportarea de către asigurători mai mici.
  1. Cum stimulează Solvency 2 investițiile pe termen lung ale asigurătorilor?

Solvency II se bazează pe principiul continuităţii activităţii societăților şi se calibrează astfel încât să fie luate în calcul toate riscurile cuantificabile la care acestea sunt expuse. Astfel, aplicând principiul persoanei prudente, societăţile investesc numai în active şi instrumente ale căror riscuri pot fi identificate, măsurate, monitorizate, gestionate, controlate şi raportate în mod adecvat, iar cerințele de capital vor depinde de riscul real al investițiilor.

Totodată, prin directiva Solvency II limitele de investiții care existau sub regimul Solvency I nu vor mai fi aplicate, astfel că societățile vor investi aplicând principiile mai sus menționate.

Aceste principii sunt reglementate prin directivă, actele delegate, regulamentele și ghidurile europene și locale, urmărind o flexibilitate mai mare dată asigurătorilor în investirea activelor lor, totodată aplicând principiul continuității activității pe baza necesarului de capital calculat.

  1. Care sunt costurile de implementare ale directivei?

Având în vedere gradul complex al implementării și faptul că societățile se află într-un stadiu diferit al aplicării directivei, UNSAR nu poate face o estimare a costului implementării Directivei Solvabilitate II care să se aplice tuturor asigurătorilor. Totuși, din informatiile deținute, costul estimat la nivel european în ceea ce privește implementarea Directivei Solvabilitate II a fost evaluat în jurul valorii de 3-4 miliarde de euro.